Este una dintre primele discipline apărute în parașutism și se bazează pe tehnică, exactitate și un control foarte bun al parașutei și al parașutistului. Este o disciplină „tradițională”, în care contează foarte mult finețea pilotajului.
Obiectivul este ca parașutistul să piloteze parașuta astfel încât să aterizeze pe o saltea cu diametrul de 5 metri, în centrul căreia se află un disc electronic de 16 cm, cu un punct central de doar 2 cm. Rezultatul ideal este „00”, adică atingerea exactă a centrului sau cât mai aproape de acesta. Discul măsoară automat distanța față de centru.
În concurs, parașutiștii sar de la aproximativ 1000–1200 m, individual sau în grupuri mici, și trebuie să încerce să atingă centrul țintei cu vârful călcâiului. Totul ține de modul în care își calculează traiectoria, luând în calcul vântul și alți factori atmosferici, pentru a ajunge cât mai precis pe țintă. Fiecare abatere de la centru se măsoară în centimetri, câștigă cel care adună cele mai mic punctaj după toate manșele de concurs.